Ce model să folosești pentru editările în Object Pascal
Arraydeck nu vine cu un singur model fix. Conectezi un furnizor cloud printr-un endpoint API standard, rulezi un model pe PC-ul tău sau folosești modelul integrat, iar poți schimba alegerea oricând o sarcină necesită altceva.
Trei moduri de a conecta un model
Un furnizor AI cloud
Un furnizor AI cloud se accesează printr-un endpoint API standard pe care îl introduci în aplicație, împreună cu cheia ta API. Este potrivit pentru unități mari, refactorizări lungi și sarcini unde un model mai mare raționează mai bine. Consecința pentru confidențialitate este clară. Promptul ajunge la furnizor, inclusiv textul din orice fișier pe care agentul îl citește, și este gestionat conform termenilor acelui furnizor. Cheia ta API rămâne pe PC, iar secretele din ieșirea instrumentelor sunt redactate înainte să ajungă la model. Facturarea serviciului furnizorului este între tine și furnizor.
Un model care rulează local pe PC-ul tău
Un model care rulează local pe PC-ul tău răspunde la solicitări de la propria ta mașină. Este potrivit pentru cod privat, editări mici rapide și muncă unde nimic nu trebuie să părăsească calculatorul. Cu un model local, nimic nu părăsește mașina, iar conversațiile, folderele de lucru și cheile API rămân pe PC. Limita este hardware-ul. Un model local mic are o fereastră de context mai mică și poate necesita unități mai scurte sau instrucțiuni mai clare, așa că citește fiecare diff cu atenție sporită.
Modelul integrat
Modelul integrat este gata de utilizare fără un endpoint propriu. Alege-l când vrei să încerci Arraydeck pe un prim proiect, să citești o unitate sau să ceri o modificare mică. Calitatea variază în funcție de sarcină, ca la orice model, așa că revizuiește diff-ul înainte să-l accepți, rulează comanda de build și ține opțiunea Ask first activată. Poți conecta un furnizor cloud sau un model local mai târziu în aceleași setări.
Ce îți spune butonul Test
Apasă Test după ce ai introdus un endpoint, o cheie sau un nume de model. Butonul verifică endpoint-ul și afișează timpul de răspuns și fereastra de context. Timpul de răspuns îți arată cât durează un răspuns de la această conexiune, ceea ce ajută când compari două modele pe aceeași sarcină. Fereastra de context arată cât text poate procesa modelul simultan, ceea ce contează pentru o unitate lungă cu multe proceduri. Un test eșuat înseamnă de obicei o adresă sau o cheie greșită, așa că corectează setările înainte să începi o sarcină.
Alegerea unui model pentru sarcină
Folosește un model mai mare pentru refactorizări, unități lungi și logică complexă, și unul mai mic pentru editări mici, cum ar fi adăugarea try ... finally sau redenumirea unei proceduri. Le poți amesteca într-o singură conversație. run_on_model trimite un singur pas complex la un model mai mare, în timp ce restul muncii rămâne pe modelul ales, iar task lansează sub-agente când părți din muncă pot rula în paralel. Potrivește modelul cu pasul și verifică fereastra de context cu butonul Test înainte să lipești o unitate mare.
Calitatea diferă între modele și între sarcini, iar niciun model nu reușește toate sarcinile. Citește fiecare diff, compilează proiectul și rulează testele înainte să accepți o modificare. Ask first întrerupe înainte de acțiunile care schimbă ceva, așa că un răspuns slab de la orice model te costă doar câteva secunde de citire în loc să strici o unitate. Respinge diff-ul și reformulează cererea când nu este potrivit.
